Statele Unite au transmis partenerilor europeni din NATO ca doresc ca acestia sa preia responsabilitatea majoritara pentru apararea conventionala a continentului pana in anul 2027, potrivit unor surse oficiale citate de Reuters. Informatia a fost discutata in cadrul unei reuniuni la Washington, unde oficiali ai Pentagonului au prezentat viziunea americana privind viitorul cooperarii in cadrul Aliantei. Propunerea a fost primita cu rezerve de mai multi reprezentanti europeni, care considera termenul ca fiind nerealist in conditiile actuale.
Potrivit acelorasi surse, in cazul in care Europa nu isi va asuma acest obiectiv intr-un ritm satisfacator pentru Washington, SUA ia in calcul retragerea partiala din mecanismele de coordonare a apararii la nivelul NATO, o miscare ce ar marca o schimbare semnificativa in arhitectura de securitate euro-atlantica.
O solicitare ferma din partea SUA: Apararea conventionala, responsabilitatea Europei
Conform discutiilor purtate intre delegatiile americane si europene la Washington, partea americana a reiterat faptul ca Europa trebuie sa isi asume un rol predominant in ceea ce priveste apararea conventionala — adica acele capacitati non-nucleare esentiale, de la trupe la sisteme de armament, infrastructura militara, logistica si capacitati de reactie rapida.
Oficialii Pentagonului au transmis ca SUA nu sunt multumite de ritmul actual al consolidarii capacitatilor de aparare europene, in ciuda eforturilor vizibile de dupa invazia rusa din Ucraina, declansata in 2022. Desi multe state membre si-au crescut bugetele pentru aparare si au facut comenzi importante de echipamente militare, nivelul de pregatire si de coordonare ramane sub asteptarile Washingtonului.
Un aspect important este lipsa unei metodologii clare prin care SUA sa masoare progresul Europei in aceasta directie. Deocamdata, nu a fost definit public un set de indicatori sau standarde de performanta, ceea ce alimenteaza incertitudinile privind felul in care se va face evaluarea in 2027.
Termenul limita: 2027, o provocare logistica si strategica majora
Fixarea anului 2027 ca punct de referinta pentru transferul responsabilitatilor in apararea conventionala a Europei este considerata de numerosi oficiali europeni ca fiind un obiectiv extrem de ambitios, poate chiar imposibil de atins in conditiile actuale. Statele europene se confrunta cu intarzieri semnificative in lanturile de aprovizionare pentru echipamente militare, inclusiv in ceea ce priveste munitiile, sistemele de aparare aeriana, dronele sau capacitatile de razboi cibernetic.
Chiar si in conditiile in care unele state europene au dublat sau triplat comenzile de echipamente de aparare, livrarile efective pot dura ani de zile, in special atunci cand acestea provin din SUA. Mai mult decat atat, anumite capabilitati de aparare esentiale furnizate in prezent de SUA — cum ar fi informatiile secrete, supravegherea si recunoasterea (ISR) — nu pot fi inlocuite rapid prin achizitii de pe piata libera.
SUA continua sa furnizeze sprijin critic Ucrainei in razboiul impotriva Rusiei, in special prin aceste capabilitati avansate, care au fost decisive in sprijinul logistic si operational acordat Kievului.
Reactia Europei: investitii crescute, dar capacitati limitate
Oficialii europeni recunosc necesitatea unei mai mari autonomii in aparare, insa subliniaza ca aceasta tranzitie nu poate avea loc peste noapte. Chiar daca bugetele nationale pentru aparare au crescut semnificativ — iar multe state au atins sau se apropie de pragul de 2% din PIB stabilit ca obiectiv in cadrul NATO — exista o distanta semnificativa intre intentiile politice si capacitatea reala de livrare.
Uniunea Europeana a stabilit propriul obiectiv strategic: acela de a face Europa capabila sa se apere singura, fara sprijin extern, pana in anul 2030. Acest termen este deja perceput ca fiind ambitios, iar solicitarea Statelor Unite pentru accelerarea termenului cu trei ani adauga o presiune suplimentara pe guvernele europene.
Deficientele in apararea aeriana, lipsa unor stocuri suficiente de munitii, capacitatile limitate in domeniul cibernetic si intarzierea in infiintarea unor structuri militare comune sunt doar cateva dintre problemele care complica o tranzitie rapida catre o aparare europeana autonoma.
Pozitia administratiei Trump: presiune constanta, mesaje contradictorii
Aceasta solicitare a SUA vine in contextul unei relatii tensionate si adesea contradictorii intre administratia Trump si partenerii europeni din cadrul NATO. Pe parcursul campaniei electorale din 2024, Donald Trump a criticat in mod repetat aliatii europeni pentru „lipsa de contributie” la securitatea colectiva si a declarat, in mod controversat, ca ar incuraja Rusia sa atace tarile membre NATO care nu isi respecta angajamentele financiare.
Totusi, la summitul NATO din iunie 2025, Trump a adoptat un ton diferit, laudand liderii europeni pentru acordul privind cresterea pragului minim de cheltuieli pentru aparare de la 2% la 5% din PIB. Aceasta pozitie a fost primita cu prudenta de liderii europeni, mai ales in contextul in care mesajele publice ale presedintelui american au oscilat intre sprijin si amenintari voalate cu retragerea din NATO.
Ulterior, Trump a adoptat o pozitie mai flexibila fata de Rusia si a fost criticat pentru initiativele de negociere directa cu Moscova in legatura cu conflictul din Ucraina, fara o implicare semnificativa a partenerilor europeni.
Reactii oficiale si pozitionari diplomatice
Intrebati despre pozitia americana, oficialii NATO au evitat sa comenteze direct termenul-limita din 2027, dar au confirmat ca exista un proces clar de redistribuire a responsabilitatilor in cadrul aliantei. „Aliatii au recunoscut nevoia de a investi mai mult in aparare si de a transfera sarcina apararii conventionale de la SUA catre Europa”, a declarat un purtator de cuvant al NATO.
La randul sau, Kingsley Wilson, purtatorul de cuvant al Pentagonului, a subliniat ca Washingtonul a fost „foarte clar” in ceea ce priveste necesitatea ca europenii sa preia conducerea in apararea conventionala a Europei. El a adaugat ca SUA raman angajate in mecanismele de coordonare NATO, dar cu accent pe responsabilizarea aliatilor.
Deputatul american Christopher Landau, adjunct al secretarului de stat, a reiterat aceasta viziune in cadrul reuniunii ministrilor de externe NATO, declarand ca „este evident ca aliatii NATO ar trebui sa-si asume responsabilitatea pentru apararea Europei. Administratia noastra chiar ia acest lucru in serios.”
Ce urmeaza pentru Europa si NATO?
Solicitarea Statelor Unite pentru o tranzitie accelerata catre o aparare europeana autonoma marcheaza o etapa noua in relatia transatlantica. Este tot mai clar ca Washingtonul doreste o redistribuire profunda a responsabilitatilor militare in cadrul NATO, iar presiunea pusa asupra statelor europene indica o schimbare de paradigma in securitatea continentala.
In acest context, liderii europeni vor trebui sa decida rapid daca pot si doresc sa indeplineasca obiectivele stabilite de SUA, in conditiile in care provocarile logistice, financiare si strategice sunt considerabile. O abordare coordonata, transparenta si sustinuta va fi esentiala pentru evitarea unei fracturi in cadrul aliantei NATO, aflata deja sub presiune intr-un peisaj geopolitic tot mai instabil.